Deputat Ioan Ţundrea
"Preludiul cu Zubin Mehta la integrarea europeană"
Doamnelor şi domnilor colegi,
Aş dori să cred că luni, la Sala Palatului, peste 5000 de români au primit în dar din partea Filarmonicii din Tel Aviv, sub bagheta minunată a lui Zubin Mehta, primele acorduri ale integrării în Uniunea Europeană.
Mi-am imaginat că, Sala Palatului este, de fapt, România care peste o lună aşteaptă finalizarea raportului de ţară a Uniunii Europene.
Bisurile la Oda Bucuriei şi explozia de aplauze după ultimele acorduri ale imnului preluat de Uniunea Europeană exprimau, aproape dramatic, cât de mare este dorinţa românilor de a fi alături de spiritualitatea europeană.
Vă invit, stimaţi colegi, ca, timp de o lună, să votăm prioritar şi integral legile care ţin de integrarea în Uniunea Europeană, pentru a răsplăti toţi românii şi a-i bucura în acelaşi mod în care a făcut-o luni seara Zubin Mehta.
Armonie multiculturală în sol major"
Înainte de a citi cărţile reputatului profesor de la Universitatea de Vest din Timişoara, Victor Neumann, specialist în multiculturalism, am exersat în Banat practica convieţuirii în armonie cu multiple etnii.
Şi pentru a nu fi subiectiv în abordarea multiculturalismului în care am trăit în Banat, am să prezint câteva fraze consemnate de reputatul profesor, referitoare la modalitatea de convieţuire a multiplelor etnii, dincolo de ocean.
Timp de un an, profesorul Victor Neumann a predat studenţilor de la o prestigioasă universitate americană.
"Colegii mei americani erau încredinţaţi că nici nu se poate trăi altfel decât într-o pluritate de culturi şi religii, esenţială rămânând puntea ce leagă enorma paletă de expresii sau tradiţii.
Acest multiculturalism are şi alte semnificaţii decât acela al spaţiului Europei Centrale şi de Est.
În Statele Unite există o varietate cultural-comunitară rar întâlnită în alte ţări de pe glob, fără ca aceasta să presupună amestecul valorilor care guvernează ţara. Nici una nu este creatoare de orientări politice paralele ori concurente cu ale statului construit pe filozofia anglo-saxonă.
Dovada cea mai bună este că multitudinea de tradiţii şi culturi continuă să rămână subordonată aspiraţiilor unei singure naţiuni.
O precizare ar trebui să încheie această paranteză: pentru americani, etnicitatea rămâne mai degrabă simbolică, ea nemaifiind purtătoarea încărcăturilor mitico-politice din spaţiile de obârşie ale individului sau ale comunităţii din care provine.
Prin urmare, în caz că vorbeşte limba română sau limba franceză în propria casă, nu poate afecta mersul treburilor publice; aceasta nu presupune acordarea unor drepturi politice potrivit cărora entitatea statală trimite la o identitate multinaţională. Presupune, în schimb, politica recunoaşterii diversităţii culturale şi religioase. Cetăţenia multiculturală nu atrage după sine închiderea în carcasa etnicismului şi, cu atât mai puţin, definirea acestuia cu noţiunea de naţional.
Nimeni nu face asemenea confuzii la nivelul guvernanţilor, academicienilor, instituţiilor publice sau private.
Între multicultural şi multinaţional este o mare diferenţă, motiv pentru care cred că definirea termenilor nu este de neglijat în orice luare de cuvânt responsabilă.
That is all sau acesta este tot ce am dorit să vă prezint, dragi colegi.
Addendum la Ghidul ...lui Radu Paraschivescu
"Principii? - fleacuri! Omenie? - fleacuri!
Chiverniseala, pricopseala şi ciupeala - astea sunt principiile.
Lipsa de omenie şi de caracter, asta e pecetia timpului nostru.
A nu gândi la nimic, a nu simţi nimic, a nu iubi şi nu voi nimic în afară de chiverniseala personală şi a nu te da în lături de la nimic ca s-o ajungi - iată maxima cea mai naltă a vieţii noastre publice" aşa se exprima cu amară ironie Caragiale despre vremurile sfârşitului de secol XIX.
La început de secol XXI, Ghidul.... lui Radu Paraschivescu este o replică la fel de exactă a principiilor absente din vremurilor noastre cuprinse de autism.
Şi pentru că avem şi noi, dragi colegi, un capitol dedicat în această carte, îndrăznesc să adresez cuvenite scuze autorului, pentru câteva adăugiri despre vip-ul politician.
Este prea bine ştiut că aşa satirizate cum erau năravurile politicienilor din vremea lui Caragiale, şefii partidelor aveau titluri universitare recunoscute în toată Europa, maniere şi educaţie care deschideau uşile celor mai simandicoase saloane occidentale.
Incredibila realitate a vremurilor de astăzi, supusă fiind unei manipulări strigătoare la cer, proţăpeşte în topul sondajelor de opinie personaje politice al căror grotesc nu ar fi avut loc nici în mahalaua lui Caragiale.
Anomalia acestor ierarhizări comandate, "educă" subliminalul românilor cu modelul ciobănesc al noii tipologii de politician vip.
Care ar mai fi motivaţia pentru generaţiile de tineri politicieni în formare ale acestei ţări să-şi dorească să acceadă la titluri universitare, dacă "studiile sociologilor" le acordă cu indulgenţă şefilor de partide titraţi procente după bunul lor plac.
Unica explicaţie plauzibilă pentru aceste anomalii din sondaje ar fi că executanţii lor au rămas cu reflexele dinainte de 1989, când comenzile politice ale conducătorilor agramaţi le pretindeau să-i plaseze întotdeauna pe locurile fruntaşe.
Aşadar, în Ghidul ...autorului mai este mult loc pentru politicienii care consideră că lipsa de principii constituie un fleac
"Managementul fuzzy şi haosul politic"
În cea de-a 15 carte a profesorului Dan Voiculescu "Competiţie şi competitivitate", am fost contrariat să constat că termenul de fuzzy, utilizat de domnia sa pentru a interpreta aplicaţii din economie, eu îl utilizam de câtva timp pentru a-mi explica situaţii politice.
Plagiindu-l pe autor, care traduce acest termen prin vag sau confuz sau neclar, exemplifica în carte logica fuzzy, pe care consiliul de administraţie al unei firme (în cazul analizat fiind vorba de managementul ţării) o utilizează când ia o decizie strategică.
Am realizat că similitudinea termenului fuzzy utilizat în economie nu prea mai are corespondent în politica dâmboviţeană cu damf de ţuiculiţă, datorită absenţei oricarei logici. Am sperat ani de zile ca senzaţia de haos politic pe care îl percepeam alături de mulţi alţi români ar putea să fie o eroare. Acum, am certitudinea că aşa zisul management de bodegă al conducătorilor noştrii contrazice chiar şi termenul economic folosit de profesorul Dan Voiculescu, pentru simplu motiv că această ţară nu are şansa de a fi condusă după nici o logică. E tristă această perioadă în care cetăţeanul nu mai poate fi nici măcar turmentat ca în vremurile parfumate cu umor ale lui Caragiale. E vremea, însă, a conducătorilor turmentaţi, care ne-au ucis chiar şi speranţa că ar putea fi fuzzy.
Declaraţie politică intitulată "În democraţie, ascensiunea oricărui potenţial Arturo Ui poate fi oprită".
Paranoia postelectorală este un sindrom de care toate partidele care s-au perindat la putere după '89 au fost atinse.
Paranoia politică postelectorală are aceleaşi semne clinice diagnosticabile oricărui individ: supraestimare de sine, rigiditate psihică, erori de judecată cauzate de premise subiective, limbaj persuasiv, cu tendinţe spre ipocrizie.
În cel mai scurt timp după câştigarea alegerilor, se pot identifica cel puţin câţiva trepăduşi care roiesc în jurul conducătorului, cu atitudine de yesmen.
Cu timpul, numărul ketmanilor, pentru că aşa îi numeau perşii pe cei care spuneau turcilor doar ceea ce turcii doreau să audă, creşte într-un mod atât de alarmant, încât aproape că întregul partid devine un fel de cor, în care se cântă pe o singură voce.
Acest moment este debutul ieşirii în scenă al viitorului Arturo Ui, conducătorul adulat şi de necontrazis, atotştiutorul grotesc, omniprezent al băilor de mulţime.
Din fericire, societatea românească, sprijinită de mecanisme tot mai solide, pe principii occidentale, a sancţionat aceste tentative de paranoia postelectorală.
Viitorul cetăţii noastre pare a fi având o doză de speranţă acum, anterior aderării, totuşi, este extrem de benefică recitirea celebrei piese de teatru a lui Bertholt Brecht.
Aviz amatorilor care au rămas cu mâna întinsă, ca a regelui Lear, nedumeriţi şi înşelaţi de politicienii categoria muscă. .
Obiectul declaraţiei politice: despre cumpărarea voturilor -Invitaţie adresată Transparency International Romania.
Apreciind în mod deosebit activitatea desfăşurată în aceşti ani de catre IT şi studiind Raportul naţional asupra corupţiei, în care faceţi referire la modalităţile de cumpărare a voturilor, vă adresez rugamintea de a efectua un studiu de caz despre acest aspect, la alegerile parţiale care vor avea loc în 2 iulie a.c
Diversitatea şi persuasivitatea mijloacelor de sensibilizare a alegătorilor au căpătat o deosebită amploare în judeţul Caraş Severin.
În acest judeţ monoindustrial, în care şomajul depăşeşte 18%, practica mitei electorale a devenit un mijloc uzitat frecvent de către candidaţii pentru consiliile locale.
În numele Grupului conservator vă exprim gratitudinea pentru demersurile transparente şi obiective pe care am speranţa că le veţi întreprinde.
Declaraţie politică intitulată "Rebrănduirea nealiniaţilor politici, prin comanda copy-paste"
După doar 16 ani de fragilă democraţie, constatăm cu stupoare că anumite practici specifice dictaturii comuniste revin în forţă, inducând persuasiv în mentalul colectiv ideea promovată de cei care se afla la putere, precum că ei sunt săraci şi cinstiţi, iar cei care nu sunt de acord cu practicile lor sunt corupţi şi imorali.
În perioada dictaturii comuniste, toţi cei care nu se aliniau cârmaciului erau etichetaţi invariabil cu acuze publice de genul "trădători de ţară, legionari, delapidatori etc.".
În timpurile noastre portocalii, nealiniaţii noilor cârmaci sunt brănduiţi cu formule de genul "securişti, imorali, corupţi etc."
Noi, conservatorii, de 16 ani nu am performat în arta ipocriziei, încapăţânându-ne să promitem doar ceea ce ştim că vom reuşi să realizăm, efectul acestui comportament fiind aplicarea de etichete dedicate nealiniaţilor de opinie ai puterii.
Şi pentru că astăzi îi comemorăm pe cei care în urmă cu 16 ani erau brănduiţi cu sintagma "golani", de către cei care îi transportau pe mineri spre capitală, avem credinţa că aplicatorii de etichete de atunci şi de acum, vor deveni ceea ce sunt, respectiv, anonimii unei istorii care refuză comanda copy -paste.
Declaraţie politică intitulată "All is possible, the impossible too! sau Totul este posibil: deci, imposibilul, de asemenea!"
Recent am citit cartea "O lume întoarsă pe dos", în care autorul a scris o piesă anapoda, fiindcă el consideră că lumea aşa este, spunând la final că într-o societate paradoxală nu poţi să fii decât paradoxal.
Am făcut aceasta introducere, pentru a încerca să vă expun motivul pentru care consider, în aceste zile, că absurdul şi paradoxul guvernează politica romanească.
Desemnarea preşedintelui Dan Voiculescu ca vicepremier a stârnit un cor de mirări şi manifestări de agresivitate verbală şi mă întreb de ce?
1. Dacă există un protocol între 4 partide, în care se scrie negru pe alb că unul din posturile de vicepremier aparţine conservatorilor, de ce este aşa o surpriză nominalizarea domnului Voiculescu ?
2. Care mai sunt preşedinţii de partide care au refuzat în ultimii 16 ani funcţii în executiv sau Parlament, ştiut fiind că domnul Voiculescu a candidat pentru prima oară ca senator în anul 2005?
3. Care din preşedinţii de partide din România, cu excepţia domnului Voiculescu, au mai renunţat definitiv la afaceri, după ce şi-au demonstrat calităţile manageriale, pentru a face doar politică?
4. Iar apropo de trustul de presa, de câte ori l-aţi văzut pe domnul Voiculescu în talk-showuri la Antena 1 în 15 ani?
5. Pe cine ar deranja, cu prezenta şi personalitatea sa, domnul Voiculescu ?
Acestea sunt doar câteva din întrebările la care, cei care se exprimă cu atâta vehemenţă împotriva domnului Voiculescu ar trebui sa răspundă, să-şi reconsidere mirarea şi să-şi facă propria analiză a traseului în politică.
Altfel, lumea absurdă pe care au construit-o, în care nu se respectă nici un acord, în care oamenii politici întâi au făcut bani din fonduri publice (drumuri, resurse minerale şi naturale), apoi devenind "comersanţi", şi în care timpul dedicat alergatului după camerele tv reprezintă activitatea zilnică, plătită din bani publici, într-adevăr este paradoxală şi întoarsă pe dos.
Şi sunt mulţi non-politicieni, din păcate, care de 16 ani s-au perindat prin funcţii ministeriale, guvernamentale şi prezidenţiale, singurul efect al consumării banilor publici fiind acela ca imposibilul trai al cetăţenilor acestei ţări, să fie posibil.
Declaraţie politică intitulată "Prinţ sau cerşetor, la 1 iunie 2006?"
Ştim cât de fals sunau înainte de '89 festivismele de 1 iunie iar profeţiile care au aparut imediat după revoluţie despre acelaşi eveniment, aveau conotaţii cinice.
Personalităţi foarte importante ale acestui secol s-au exprimat cu reticenţă în a profeţi despre copii şi viitorul lor.
Mark Twain spunea ca profeţia este o profeţie bună de business, dar e plină de riscuri, iar Arthur C. Clarke spunea că " aceasta este prima epocă care a acordat multă atenţie viitorului, şi ironia este că s-ar putea să nu aibă nici unul."
Toate aceste aprecieri sceptice despre viitor ne copleşesc imaginaţia atunci cand motorul "google", deschide paginile căutării despre "copii români". Stupefiant, apar zeci de site-uri despre copii români agresaţi, abandonaţi, maltrataţi şi doar câteva la număr despre copii supradotaţi şi medaliaţi la olimpiade.
Acest raport atât de trist despre copiii din România trebuie să ne oblige pe absolut toate autorităţile din această ţară să-l contrazicem pe Arthur C. Clarke, dând mai multă atenţie viitorului, prin iniţierea celor mai eficiente legi.
Noi, conservatorii, am iniţiat recent un proiect de lege pentru copiii supradotaţi, alte proiecte fiind în lucru, sperând din tot sufletul că vom izbuti să îmbunătaţim legislaţia privitoare la educaţia generaţiile viitoare. Şi pentru că noi, conservatorii, le dorim tuturor copiilor români, de ziua lor, să aibă parte de un viitor cât mai apropiat ca standard de cel al copiilor europeni, ne permitem să-l completăm pe Mark Twain, autorul celebrului roman "Prinţ şi cerşetor", cu fraza: "Profeţia reuşitei în viaţă este o profeţie bună, dacă ai un business, chiar dacă e plină de riscuri".
"Conservatorii spun NU neobarbarismului architectural"
Duminică, la Sala Atelier, scriitorul Octavian Paler ne-a conferenţiat nouă, ascultătorilor invitaţi la reflecţie, despre neobarbarism.
Distinsul scriitor afirma că vechiul barbarism în istorie se manifesta printr-o agresiune venită din exteriorul cetăţii, în timp ce astăzi asistăm la forme de distrugere care vin din interiorul acesteia.
În absenţa opiniei bucureştenilor, care trebuie să îşi exprime acordul sau neacordul despre proiectele Primăriei Capitalei de modificare a esteticii patrimoniului din centrul cetăţii lor, gestul amintit poate părea un neobarbarism.
Consilierii conservatori au utilizat termenul de violare arhitecturală referindu-se la intenţia de modificare a ansamblului de monumente din Piaţa Operei din capitală.
Conservatorii au utilizat un termen blând, ţinând cont de faptul că în ultimii 50 de ani, bucureştenii au asistat cu mâhnire şi resemnare impusă la neobarbarismele comuniştilor, care au demolat biserici, monumente şi statui, distrugând splendori arhitecturale pe care ei erau incapabili să le zidească.
Se pare că noii edili ai capitalei devin continuatorii practicilor sistemului dinainte de 89, nu doar în atitudini, ci şi în proiecte.
Cu toată absenţa exerciţiului de reflecţie al acestor aşa-zişi edili, noi, conservatorii, le amintim acestora că în urmă cu doar câteva zile, la manifestarea dedicată muzeelor, bucureştenii au dovedit că au un exemplar spirit civic european, aşteptând ore în şir în noapte, în faţa fostului Palat Regal, pentru a vedea expoziţia Rembrandt.
Noi, conservatorii, sperăm ca aceste autorităţi, înainte de a-şi pune în aplicare zidirea bijuteriilor arhitecturale din centrul cultural al capitalei între sticle şi betoane, să acorde un minimum de respect bucureştenilor, oferindu-le şansa de a-şi exprima cel puţin opinia.
Altfel, se va demonstra încă o dată că partidele fără istorie şi ideologie, ajunse efemer la putere, au predispoziţia permanentă de a demola neobarbar construcţiile din cetate care le amintesc de trecutul lor absent.
"Speranţe. Certitudini... Secunde"
Astfel s-a numit concertul extraordinar al pianistului de doar 11 ani, Matei Bucur Mihăiescu care s-a desfăşurat aseară la Ateneul Român sub înaltul patronaj al premierului Tăriceanu.
Extraordinarul concert s-a desfăşurat cu doar o zi înainte de momentul de speranţă poate cel mai important pentru multe generaţii de români, mă refer desigur la integrarea în UE.
Surprinzătoare a fost şi compoziţia tânărului compozitor şi interpret denumită sugestiv "Secunde".
Respiraţia auditoriului de la Ateneul Român, sugestia Secundelor şi prezenţa lui Jonathan Scheele au confirmat că momentul muzical de excepţie la care am participat, este un preludiu al Odei Bucuriei.
Secundele confirmau certitudinea îndeplinirii speranţelor noastre aşteptate de multe generaţii de români.
Această respiraţie muzicală de excepţie am trăit-o solidar, alături de Şeful Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, premierul Tăriceanu şi preşedintele PC, Dan Voiculescu, fiecare în parte fiind artizani ai integrării.
A fost trist doar că la numărătoarea muzicală inversă a secundelor integrării au participat doar aceste personalităţi ale Coaliţiei, care într-un mod discret şi elegant au demonstrat prin prezenţa lor la Ateneul Roman că susţin şi preţuiesc valorile româneşti.
Absenţii au demonstrat încă o dată că demagogia marca Golden Blitz îi îndepărtează de speranţele şi certitudinile noastre, cu ani lumină, nu cu secunde.
Obiectul declaraţiei politice: "De moravuri depind legile, spunea părintele conservatorismului, Edmund Burke"
Atitudinea conservatoare este marcată de gândirea fiecărei situaţii în parte, propunând soluţii de rezolvare, şi nu panaceu.
Adaptarea la situaţii este proprie politicii conservatoare, fiind întotdeauna precedată de analize care descoperă ce se poate face şi înţeleg ce nu se poate face.
Taxa de solidaritate pentru aderare, propusă de conservatori, se încadrează perfect în acest tip de atitudine, şi anume instituirea unei taxe de 3% care să constituie un fond la bugetul statului pentru plata contribuţiei României către Uniunea Europeană, o dată ce va deveni membru al UE.
De 15 ani, conservatorii se lupta donquijotesc pentru dezvoltarea unei midlle class în România, reuşind să promoveze doar o parte din proiectele pe care le-au iniţiat.
Preşedintele conservator a făcut un apel către toţi românii care au reuşit şi care reuşesc să facă profit să înţeleagă necesitatea acestei taxe.
"Pentru că riscă enorm, pentru că muncesc enorm, pentru că au avut noroc, pentru că au fost ajutaţi îi rog să facă un efort şi să înţeleagă această taxă suplimentară pe profitul lor, care este, dacă vreţi, şi un efort de solidaritate cu o populaţie sărăcită, care are 6 milioane de pensionari, şi care nu-şi poate permite un astfel de efort financiar. Ar fi o dovadă de solidaritate a celor care au cu cei care, din păcate, au mai puţin sau nu au deloc", a spus Dan Voiculescu.
Aşadar, vă adresez rugămintea, dragi colegi, să reflectaţi, să ne sprijiniţi şi să vă alăturaţi demersului nostru de a fi solidari cu cei mai mulţi dintre românii cărora nu li s-a oferit şansa de a avea un trai decent, dar care speră ca noi, parlamentarii, să demonstrăm că morala stă înaintea legilor pe care le promovam.
Declaraţie politică intitulată "Quo vadis Dunare?"
Când Petru, învins, vrea să plece din Roma pentru a-şi salva pielea, Iisus îi apare într-o viziune. "Quo Vadis, Domine?" "Unde mergi, Doamne?" "Să-mi salvez poporul pe care tu îl părăseşti." Ruşinat, Petru se întoarce în cetate pentru a-şi primi martiriul şi a se transforma în "piatra pe care îmi întemeiez biserica".
Acesta este rezumatul biblic.
Într-o criză de nebunie, împăratul Nero incendiază Roma şi îi acuză pe creştini, deja aflaţi în dizgraţie, de acest gest criminal, poruncind să fie aruncaţi în arenă, drept hrană pentru lei. Ofiţerul roman Marcus Vinicius, nepotul lui Petronius, îndrăgostit de tânăra creştina Ligia, acceptă să fie botezat de către apostolul Petru şi apoi îşi demonstrează iubirea, ajutându-l pe sclavul Ursus să-şi salveze stăpâna de leii din arena împăratului. O tulburătoare poveste despre înfrângerea tiraniei, prin credinţă şi dragoste.
Acesta este rezumatul literar al romanului lui Sienkiewicz.
15000 de români cărora Dunărea le-a luat munca de-o viaţă, pentru care speranţa a murit luată de ape. Acesta este rezumatul trist al dramei celor 15000 de suflete care nu mai ştiu sensul drumului vieţii lor.
Prin solidaritatea noastră putem să punem piatra care le va întemeia casele distruse, doar că trebuie s-o facem cu mai puţină emfază, camere tv şi aroganţă.
Numai aşa poate vor descoperi şi autorităţile noastre că Dunărea, în cursul ei milenar, a fost amenajată şi protejată cu simţ civic, aceasta fiind singura modalitate în care fluviul este prietenos cu pământul pe care-l străbate.
Declaraţia mea politică este intitulată "Starea de polemică".
Într-un recent articol, scriitorul Mircea Cavadia spunea că imitaţiile, oricât ar părea de naturale, tot imitaţii rămân, referindu-se la faptul că anumiţi politicieni au încercat în aceste zile să-şi însuşească într-un mod populist iniţiativa legislativă a conservatorilor, de reducere a t.v.a. la produsele alimentare.
Din nefericire pentru noi, conservatorii, dar şi pentru cetăţenii acestei ţări, puţine iniţiative legislative au reuşit să capaciteze interesul preocupat al guvernanţilor mai tot timpul, de a ne menţine într-o stare de tensiune continuă, generată de polemici sterile.
Apropo de polemică: etimologia cuvântului desemnează o stare de război. Şi, fiind săptămâna patimilor, după atâta război politic, divinitatea ne oferă alt tip de război, şi anume cel al apelor, care revine şi devine necruţător, la fel ca şi acum un an.
În aceste momente dramatice pentru miile de cetăţeni din această ţară, politicienii ar trebui să renunţe la meschinăria oricăror calcule care nu mai conving pe nimeni, despre fondurile pe care statul le-ar acumula dacă t.v.a.-ul ar rămâne neschimbat.
Noi, conservatorii, refuzăm, la fel ca şi înaintaşii noştri, să aplicăm în relaţia cu cetăţenii acestei ţări sintagma "polemos", promovând doar principii, precum altruismul, civismul şi onestitatea, pe care încercăm să le impunem şi acelora care abuzează de noţiunea de etică, fără să aibă habar ce înseamnă.
Vă mulţumesc.
Declaratie politică intitulată "Conservatorii de azi vor să conserve prima cale ferată din România, construită de înaintaşi"
În anul 1847, la Baziaş au început lucrările la prima cale ferată din România; linia Oraviţa-Baziaş. După o scurtă întrerupere cauzată de evenimentele din revoluţia de la 1848, lucrările sunt reluate şi duse la bun sfârşit, astfel că primul tren din Baziaş a plecat la data de 1 noiembrie 1856.
Dupa 160 de ani de ani de la construirea primei căi ferate din România de către conservatori, în acelaşi judeţ Caraş Severin se transformă în mormane de fiare vechi nu doar industria, ci şi 43,6% din totalul liniilor de cale ferată existente.
La nivelul RCFT, cele 38 de secţii de circulaţie considerate inoperabile, adică mai mult de jumătate din liniile feroviare ale judeţului Caraş Severin, ar putea fi desfiinţate.
Noi conservatorii, tragem un semnal de alarmă Ministerului Transportului să aibă în vedere faptul că, prin această decizie, foarte mulţi muncitori care utilizau transportul feroviar vor fi în imposibilitatea de a mai avea un loc de muncă.
Noi, conservatorii, mai atragem atenţia aceluiaşi minister să mai aibă în vedere faptul că dezafectarea liniilor ferate ar putea fi operabilă în condiţiile în care s-ar construi drumuri şi şosele, acestea oferind o alternativă cetăţenilor care utilizează transportul feroviar.
Sau, altă alternativă, şi care este cea mai viabilă, va fi ca noi, conservatorii să ajungem din nou la putere, astfel ca după 160 de ani să conservăm ceea ce am construit şi să construim competitiv pentru integrarea în UE.
"Dura lex, sed Ticu lex"
Este aproape incredibil cum este posibil ca, după ce s-a "furat revoluţia", s-au devalizat bănci şi flote, se devastează pădurile şi munţii, acum asistăm cu stupoare la furtul legilor.
De aici şi pănă la impunerea singurei legi care acţionează în statele totalitare, adică legea tăcerii ,nu credem ca va mai trece multă vreme.
Dar chiar şi pănă atunci, avem obligaţia morală să ne revoltăm cu toată puterea împotriva celor care vor să distrugă imaginea unei personalităţi precum cea a lui Ticu Dumitrescu.
Credem cu toată convingerea că asistăm la un apogeu al pericolului fesenist, care, în aceste zile, a reconfirmat opţiunea românilor de a-i dispreţui pentru incalificabila încercare de a subtiliza şi anula munca de Sisif a lui Ticu Dumitrescu.
Noi, conservatorii, avem certitudinea că aşa cum nimeni din această ţară nu va putea fura paternitatea legii Voiculescu care solicită confiscarea averilor ce nu pot fi impozitate, în mod similar nu va fi posibil ca nici un turian să-şi însuşescă Legea lui Ticu Dumitrescu, singura lege care aşa dură cum este, va duce la deconspirarea securităţii ca poliţie politică "
"Drumurile noastre toate, construite postdembrist, duc la Bellu"
O noua dramă, consumată pe şoselele morţii din România, ne-a cutremurat zilele acestea, prin tragica dispariţie a Laurei Stoica şi a logodnicului ei.
Străbătând ţara cu maşina, de la un capăt la altul, ne este dat să vedem zilnic infernul dantesc al carnagiului de pe şosele. Tot mai mulţi oameni din această ţară observă că banii publici destinaţi, de 16 ani, construirii drumurilor au constituit una din cele mai profitabile afaceri pentru cei care deţin puterea.
Lipsa de conştiinţă şi servirea clientelei politice a celor care au condus Ministerul Transportului şi Direcţiile de drumuri şi poduri din această ţară a fost si este atuul lor managerial.
An de an, mass-media sesizează derularea aceloraşi lucrări în aceleaşi locuri pe drumurile publice, de către aceleaşi firme agreate de puterea care este la conducere.
Actualul ministru al integrării europene este fost ministru al transportului şi sperăm că nu suferă de amnezie pentru a-şi reaminti dezastrul existent pe autostrada Bucureşti-Piteşti, la doar câteva luni de la finalizarea lucrărilor.
Adresez invitaţia domnilor actuali miniştri ai integrării europene şi transporturilor pentru a se deplasa cu maşina pe E70, dinspre Caransebeş spre Timişoara, adică spre UE.
După o asemenea aventură pe această şosea, vajnicii noştri miniştri ar trebui să-şi reconsidere opţiunea orientării spre UE.
Ar fi extrem de util ca cei doi miniştri să fie însoţiţi şi de ministrul muncii, care poate avea o tresărire de conştiinţă, pe aceste şosele, pentru a asigura pensii decente artiştilor români care se sting dramatic sau în sărăcie sau în îngrozitoare accidente.
După parcurgerea traseului E70 de către cei trei miniştri ar trebui că niciodată să nu mai dorească să audă refrenul "La vie en rose", pentru că emană miros de Bellu.
Obiectul declaraţiei politice este "Pledoarie conservatoare pentru părinţi"
Unul din cele mai mari eşecuri ale sistemului legislativ postdecembrist, este, fără îndoială, aplicarea diferenţiată a sistemului de recorelare a pensiilor.
Aproape că îndrazneam să sperăm, alături de marea majoritate a pensionarilor, că injustetea aplicată parinţilor noştri, care au contribuit aproximativ egal la bugetul de stat, se va incheia dupa anul 2004.
Dar n-a fost să fie, speranţele portocalii s-au năruit pentru pensionari în acelasi mod ca şi în urmă cu alţi 4 ani. În dezamagirea lor îşi amintesc doar de înşelatoarele apariţii media ale unor politicieni care le plangeau de milă cu lacrimi de crocodil.
Aceşti pensionari sunt totuşi încă parinţii noştri şi oricăt cinism ar curge prin sângele celor care i-au minţit, noi, conservatorii, ne simţim datori să-i determinăm pe cei care şi-au uitat promisiunile să le ceară cel puţin scuze.
Evident că scuzele politicienilor tv, nu le vor umple plasele goale pe care le plimbă între piaţă şi farmacie şi nici nu le vor îndepărta spaima pentru ziua de mâine.
Noi, conservatorii, am încercat, cel puţin ca la produsele alimentare, ca preţurile să fie mai accesibile. N-am reuşit, pentru că aceiaşi politicieni tv, acum ajunşi eoroparlamentari sau miniştri, şi-au schimbat priorităţile şi discursul demagogic.
Obiectul declaraţiei politice: "Stimulările trecutului conservator şi simulările prezentului post socialist"
O plimbare pe străzile capitalei, care poartă numele iluştrilor conservatori Lascăr Catargiu, Tache Ionescu, Lahovary sau Nicolae Filipescu, ne stimulează memoria, dar ne şi obligă la o reflectare fără simulări.
Reamintindu-ne doar de perioada cât a fost primar, Nicolae Filipescu, ilustrul conservator, a elaborat planul cadastral al Bucureştiului, a fixat şi delimitat raza oraşului, a dezvoltat alimentarea cu apă potabilă, a dispus reparaţia generală a filtrelor, a deschis noi artere de circulaţie - străzi şi bulevarde - şi le-a pavat, a extins reţeaua de canalizare.
În timpul primariatului lui Nicolae Filipescu, primul tramvai electric, mijloc modern de locomoţie, circula în Bucureşti pe "marele bulevard" - azi bulevardele: M. Kogalniceanu, Carol I şi Pache Protopopescu.
La începutul secolului XX, acelaşi conservator, primar în guvernul lui Lascăr Catargiu, Nicolae Filipescu, a descris procesul de feudalizare a societăţii româneşti în interiorul unui stat socialist: "La statul socialist, mulţi vor râvni la funcţiile de inspectori, foarte numeroase în toate planurile de organizare socialistă. Neapărat este mai plăcut să supraveghezi pe alţii decât să munceşti tu însuţi".
Dar cum vor fi aceşti "inspectori ai muncii" peste numai o generaţie? Câtă asemănare între activismul politic din perioada 1948-2005, din cauza unei societăţi aflate într-o perpetuă bulversare a valorilor morale şi culturale! Aceste moduri de a simula traiul decent sau construcţii după voia întâmplării, generează o sărăcie progresivă la baza piramidei sociale şi o ariditate intelectuală la vârful ei.
Obiectul declaraţiei politice: "Nihil sine Deo"
Alexandru Marghiloman, stralucit conservator, spunea în 1923 despre doctrina conservatoare că este religioasă, iar reprezentanţii cultului sunt înconjuraţi cu tot respectul de către conservatori.
Duminică, 26 februarie, mi-am reamintit discursul distinsului conservator cu prilejul înscăunării Episcopului de Caransebeş, Prea Sfinţia Sa Lucian Mic.
Intr-o atmosfera de lumină si caldură, ministrul secretar de stat, domnul Adrian Lemeni, a transmis un mesaj emoţionant şi plin de distincţie, care mi-a amintit de tradiţia oratorică a înaintaşilor noştri conservatori.
A fost reamintit faptul că tânărul Episcop al Caransebeşului, înscăunat la 36 de ani, Lucian, are un mare înaintaş pe Sfinţia Sa Miron Cristea, care a devenit în 1925 Primul Patriarh al Romaniei.
Folosesc prilejul acestei declaraţii politice pentru a transmite din partea tuturor conservatorilor urările de ani mulţi, plini de împliniri noului Episcop al Caransebeşului.
Speranţa noastră, a conservatorilor este că acest eveniment fericit, va fi şi un început de bun augur pentru singurul judeţ din ţară fără prefect şi unul din cele mai sărace din vestul ţării.
Apel către Conducerea Radioteleviziunii Române.
În urmă cu două seri, programul Cultural transmitea după miezul nopţii un eveniment întâmplat la Covent Garden.
Binecunoscutul tenor Placido Domingo era încadrat la finalul spectacolului de două mari valori ale liricii universale, fermecătoarele Leontina Ciobanu Văduva si Angela Gheorghiu.
În mod normal, oricare naţiune de pe această planetă ar fi fost mândră să aibă o reprezentare de o asemenea ţinută, pe una din cele mai mari scene ale lumii.
Noi, românii, ne jeluim permanent că în occident suntem subiectul favorit al ştirilor negative, în care suntem prezentaţi ca cerşetori, schingiuitori de copii etc.
Dacă televiziunile străine şi cele private îşi fac ratingul din drame personale, consider că televiziunea naţională plătită din bani publici are obligaţia morală să prezinte şi să mediatizeze valorile excepţionale pe care le avem.
Este inadmisibil ca tinerilor din această ţară să li se prezinte continuu ca primă ştire aşa-zisele telenovele ale unor tinere, care, în ritm manelist, se căpătuiesc cu persoane care ar putea să le fie bunici şi să nu ştie că prim solista Covent Gardenului este o tânără româncă , Alina Cojocaru.
Eu şi colegii conservatori tragem un semnal de alarmă conducerii TVR, atenţionând o că trebuiască să-şi schimbe atitudinea şi să îşi asume responsabilitatea pentru crasa incultură în care se zbat cei mai mulţi tineri.
Oare chiar nu realizaţi, distinşi conducători ai Radioteleviziunii, că în absenţa modelelor reale precum Leontina Ciobanu Vaduva, Angela Gheorghiu sau Alina Cojocaru, aceşti tineri fără de vină devin nişte victime ale surogatelor din telenovele.
Dacă stare de urgenţă Nu, stare de normalitate Nu, atunci stare de asediu, nu-i aşa?"
Albert Camus, autorul "Starii de asediu" şi al "Ciumei", spunea că "luciditatea este suferinţa cea mai apropiată de cer".
Cu mult înaintea acestor zile cumplite în care suferinţa a atins limitele insuportabilului, am avut un "déjà vu" al reacţiei conducătorilor noştri în faţa oricăror stări dramatice care s-ar mai putea abate asupra românilor "
Această lipsă de reacţie în faţa suferinţelor reale ale concetăţenilor nostri, manifestate de cei care deţin comanda, puteau fi previzionate analizând comportamentul politic al acestora din 1996 pâna acum.
Domnilor care deţineţi comanda, suntem din ce în ce mai mulţi oameni lucizi în această ţară care simţim ca "numai bine nu trăim" şi că starea de urgenţă nu o puteţi decreta pentru că aceasta este starea permanenta pe care ne-o oferiţi.
Să încercăm să ne imaginăm că cei care refuză acum declararea stării de urgenţă minimalizând inconştient situaţia tragică a sinistraţilor din Moldova, iar în urmă cu câteva luni a celor din Banat, s-ar fi aflat în opoziţie.
Cu certitudine aceste inundaţii ar fi căpătat dimensiuni apocaliptitice, iar lacrimile domniilor lor ar fi umplut toate ecranele televiziunilor.
Refuz categoric să accept că unii politicini se contaminează de luciditate doar din patru în patru ani, şi că aceiaşi domni rapoteza lugubru numărul cetăţenilor la numărul decedaţilor, pentru a ne convinge că nu se impune starea de urgenţă.
Am sentimentul că "absurdul lui Camus" a pus stăpânire pe ai nostri comandanţi şi că în România noţiunea de normalitate a devenit o noţiune utopică.
De 6 luni suntem asediaţi, de tot felul de crize, una mai prefabricată ca alta, iar atunci când natura ne loveste atât de crunt, comandanţii nostri se hlizesc grotesc în faţa unor cetăţeni care numai au decât speranţa în Dumnezeu.
Aşa dar dragi comandanţi declanşaţi anticipatele! In absenţa lucidităţii, este cert că suferinţa românilor vă este acum atât de străină încat doar nişte "anticipate" v-ar lecui de indiferenţă!
Obiectul declaraţiei politice: "Cazul Teo Peter semnalat şi la Reşiţa"
In mass media locală din Caraş Severin, de căteva zile este în prim plan o ştire despre o posibilă eroare a justiţiei. Cazul, extrem de mediatizat, se referă la aplicarea unei sancţiuni minime unei persoane care, aflată în stare de ebrietate, a produs acccidentarea mortală a unui tânăr de 25 de ani. Adresa referitoare la posibila eroare judiciară mi-a fost prezentată şi la cabinetul parlamentar, aceasta fiind motivaţia pentru care analizând logica unui număr mare de asemenea situaţii m-am transpus în mentalul colectiv al cetăţeanului obişnuit. De ani buni, auzim despre nenumarate situaţii in care un şofer beat este achitat după ce omoară un om. S-a instalat în mentalul colectiv în mod dramatic ideea extrem de periculoasă că verdictul justiţiei în astfel de cazuri este invariabil acelaşi, achitarea vinovatului.
Despre aceste verdicte absurde se aude atât la Reşiţa, cât şi în oricare altă localitate din ţară. Inţelegem că Justiţia română este extrem de preocupată cu marile cazuri de corupţie şi că priorităţile cetăţeanului obişnuit sunt lăsate mai la urma, dar suma aceasta de cazuri similare cu cea a lui Teo Peter ar trebui să constitue un motiv real de îngrijorare. Nu ne mai miră atitudinea taximetristului din cazul invocat, care a raţionat româneşte prin neparticipare la proces. Obişnuit cu scepticismul din România, şi anume că procesele de acest tip au acealaşi verdict, acesta şi-a văzut liniştit de problemele lui. Atragem atenţia celor care sunt plătiţi să împartă dreptatea, că de ani buni balanţa justiţiei are talerele înclinate. Partidul Conservator, deţine formula prin care acest mecanism poate fi îndreptat şi aceasta este atât Legea Voiculescu, cât şi balanţa din siglă.
Sperăm într-o aplicare cât mai rapidă a acestei legi, care ar curăţi acest mecanism, care în mentalul cetăţeanului este murdar de foarte multe ori. Partidul Conservator atrage atenţia despre fenomenul dramatic al pierderii credibilităţii cetăţeanului în cele mai importante institutii ale statului, Parlament, Guvern, mass media şi Justiţie. Să fie oare vreun interes obscur pentru a-şi consolida altă instituţie credibilitatea?
Aspecte ale relaţiei cauză - efect în fenomenul migraţiei politice
Adresată: Academiei de Advocacy - Radu Nicosevici, Preşedinte
Asociaţiei Pentru Apărarea Drepturilor Omului - Comitetul Helsinki - Diana Călinescu, Director Executiv interimar
Asociaţiei Pro Democraţia - Cristian Pîrvulescu, Preşedinte
Centrului de Resurse Juridice - Georgiana Iorgulescu, Director Executiv
Fundaţiei pentru o Societate Deschisă - Gabriel Petrescu, Director Executiv
Ligii "Pro Europa" - Smaranda Enache, Co-preşedinte
Transparency International - Romania - Victor Alistar, Director Executiv
Apreciind în mod deosebit, prestigiul instituţiilor cărora mă adresez, consider că anterior modificarii Legii nr.393/2004, lege cu profunde conotaţii morale, ar fi extrem de important să identificăm cauzele fenomenului migraţiei politice şi apoi efectele.
Vă adresez rugămintea de a analiza oportunitatea realizării unui studiu de caz în câteva judeţe, printre care şi Caraş Severin, având în vedere faptul că după o experienţa de 12 ani în administraţia publică, am constatat următorul fenomen, devenit aproape regulă a cauzei migraţiei politice.
Migratorului politic, familia sa şi comunitatea pe care o reprezintă devin în intervalul imediat următor beneficiarii unor sume de bani proveniţi din fondurile administraţiei publice judeţene, conduse de partidul aflat la putere.
Acest fenomen explică într-o bună măsură şi realegerea respectivului primar în legislatura viitoare în aceiaşi funcţie.
Încadrând aceşti parametrii într-o relaţie matematică, am constat că nu există niciodată factori aleatori ai cauzei migraţiei şi că relaţia este aproape invariabil o constantă
Migraţia politică = Funcţie (suplimentarea subiectivă de bani publici de catre conducerile Consiliilor judeţene, dirijată spre alesul local care migrează)
Sau
Mp = F(CJ); Mp = migraţia politică, CJ = Consiliu judeţean
Obiectul declaraţiei politice: "Do not worry, be happy! La 1 Decembrie"
În duminica orbului, în 1990, un post de radio local a transmis toată ziua un şlagăr la modă care ne spunea "Nu fi trist, fii fericit!"
Speram atunci din tot sufletul că va veni şi la noi ziua în care, de "4 iulie" al românilor să simt în privirile concetăţenilor mei acea fericire nedisimulată a americanilor.
Dar după 14 ani de la acel moment, am trăit alături de reşiţeni una din cele mai triste şi confuze zile naţionale.
Acest fapt s-a datorat autorităţilor locale, care au avut revelaţii etimologice, încurcându-se între verbele "a comemora" şi "a omagia". Cum sărăcia este triumfătoare în judeţul Caraş Severin, şi mai marilor de la judeţ nu li s-ar cuveni nici o coroniţă, au dispus imperativ: "Interdicţie la depunere de coroane!"
toată suflarea oraşului asista perplex, în frig, la anularea ceremoniei depunerii coroanelor de flori, pentru că mai marii judeţului Caraş Severin au dixit!
"Doar noi, mai marii judeţului Caraş Severin, ne-am acordat dreptul să depunem o jerbă!
Singurul partid politic care nu s-a conformat acestor ordine absurde, a fost Partidul Conservator.
Şi, pentru acest curaj, conservatorii au fost aplaudaţi de către reşiţeni, veniţi să-i omagieze pe aceia care au făcut posibilă existenţa noastră, a peste 20 de milioane de români.
Acest fapt fără precedent sperăm să nu mai fie repetat niciodată, pentru că atunci cu siguranţă "be happy" va fi răzbunat cu "be worry".
Declaraţia politică de astăzi este intitulată "Amendament la Legea lustraţiei, in memoriam Mircea Vulcănescu".
În închisoarea de la Aiud, reputatul filosof, sociolog, economist şi profesor de etică, fost ministru, Mircea Vulcănescu murea de pneumonie, apărând cu trupul său un tânăr student, ultimele sale cuvinte fiind: Să nu ne răzbunaţi!
În memoria tuturor generaţiilor de elite care au murit în închisorile comuniste, neurâţiţi de ură şi răzbunare, în ciuda suferinţelor de neimaginat pe care le-au îndurat, vă propun să reflectăm creştineşte la necesitatea adoptării Legii de curăţire morală. Să ne amintim cu respect pentru că astăzi este 15 noiembrie de braşovenii şi ieşenii care au înfruntat în 1987 teroarea sistemului represiv.
Este meritoriu efortul colegilor liberali care au iniţiat acest proiect de curăţire morală, dar din respect pentru sacrificiul atâtor generaţii torturate, vă propun un amendament: semnatarul proiectului care se simte cu musca pe căciulă, cel puţin moral, din cauza apropierii îndelungate de familia dictatoare, să-şi retragă cu decenţă semnătura de pe acest proiect de lege.
"Stimulările trecutului conservator şi simulările prezentului post-socialist".
O plimbare pe străzile Capitalei, care poartă numele iluştrilor conservatori Lascăr Catargiu, Tache Ionescu, Lahovary sau Nicolae Filipescu, ne stimulează memoria, dar ne şi obligă la o reflectare fără simulări.
Reamintindu-ne doar de perioada cât a fost primar, Nicolae Filipescu, ilustrul conservator, a elaborat planul cadastral al Bucureştiului, a fixat şi delimitat raza oraşului, a dezvoltat alimentarea cu apă potabilă, a dispus reparaţia generală a filtrelor, a deschis noi artere de circulaţie - străzi şi bulevarde - şi le-a pavat, a extins reţeaua de canalizare.
În timpul primariatului lui Nicolae Filipescu, primul tramvai electric, mijloc modern de locomoţie, circula în Bucureşti pe "marele bulevard" (azi Bulevardele: M.Kogălniceanu, Carol I şi Pache Protopopescu).
La începutul secolului al XX-lea, acelaşi conservator, primar în Guvernul lui Lascăr Catargiu, Nicolae Filipescu a descris procesul de feudalizare a societăţii româneşti în interiorul unui stat socialist: "La statul socialist, mulţi vor râvni la funcţiile de inspectori, foarte numeroase în toate planurile de organizare socialistă. Neapărat este mai plăcut să supraveghezi pe alţii decât să munceşti tu însuţi. Dar cum vor fi aceşti "inspectori ai muncii" peste numai o generaţie?"
Câtă asemănare între activismul politic din perioada 1948-2005, din cauza unei societăţi aflate într-o perpetuă bulversare a valorilor morale şi culturale! Aceste moduri de a simula traiul decent sau construcţii după voia întâmplării generează o sărăcie progresivă la baza piramidei sociale şi o ariditate intelectuală la vârful ei.
Echivalenţa dintre ideile conservatoare şi raţionalitatea discernământului, aplicate la Legea bugetului.
Discernământul este poate cea mai importantă valoare pe care conservatorii au cultivat-o în istorie.
Conservatorii se opun unei maniere de aplicare mecanică a unor reguli şi neadaptarea acestora la situaţii specifice.
Acest raţionament este aplicat de către conservatorii în aceste zile în care în Parlament vom vota Legea bugetului pe 2006.
Partidul Conservator consideră că Proiectul de Buget pentru anul 2006 trebuie să prevadă cheltuieli mai reduse la capitolul privind activitatea Parlamentului.
Echipa conservatorilor din Parlament susţine punctul de vedere, al prim-ministrului Călin Popescu Tăriceanu care doreşte ca sumele obţinute din reducerea cheltuielilor cu activitatea Parlamentului să fie realocate unor alte domenii de interes public. În opinia Partidului Conservator, sistemul de sănătate, în primul rând, şi apoi educaţia naţională sunt domeniile care trebuie să beneficieze de aceste sume.
Asigurarea prin acest mod a unui nivel de bugetare decent ar rezolva, măcar şi în parte, problema gravă a subfinanţării sistematice a celor două domenii de interes naţional.
Acest mod de abordare, demonstrează maniera fair play, pe care noi, conservatorii, am practicat-o cu discernământ din primul moment al constituirii coaliţiei.
Q.E.D. (quod erat demonstrandum - ceea ce era trebuia demonstrat).
De altfel, declaraţia politică se referea la: "puterea exemplului parlamentar trebuie urmată de toate instituţiile statului". Nu am să dau citire la toată declaraţia politică, o să o depun în scris, dar vreau să subliniez de la acest microfon, în acest an am avut foarte multe probleme cu inundaţiile şi sper ca din bugetul centralizat al statului, o parte din bani să fie dirijaţi spre consiliile judeţene, consiliile locale, în aşa fel încât zonele cu pericol la inundaţii să poată să efectueze proiectele tehnice şi financiare pentru a putea evita şi pe cât posibil a diminua dezastrele care pot să apară din cauza acestor inundaţii.
Săptămâna viitoare vom vota bugetul pentru anul 2006. Noi, parlamentarii, am înţeles primii necesitatea de a utiliza un buget restricţionat, având în vedere gravele probleme pe care le-au suportat cetăţenii ţării în acest an. Necesitatea extinderii acestui gest, pentru toate instituţiile statului care funcţionează cu bani publici, consider că este necesară din cel puţin 2 considerente:
1. Eu şi colegii mei conservatori am solicitat instituţiilor implicate în reconstrucţia zonelor afectate de inundaţii, întocmirea de planuri tehnice şi financiare în fiecare localitate. Grupul conservator propune ca aceste sume să fie alocate din excedentul de buget pentru 2006, al altor instituţii ale statului care funcţionează cu bani publici, exceptate fiind cele de strictă necesitate pentru populaţie precum: sănătatea, învăţământul, pensiile, agricultura etc.
2. În toate ţările occidentale, conştiinţa civică a celor care sunt plătiţi din bani publici impune ca, în situaţia în care cetăţenii ţării lor trec prin dificultăţi majore, să adopte strategii solidare.
"Vulnerabilitatea Parlamentului, integrarea în Uniunea Europeană şi Curtio Malaparte."
Ultimele sondaje de opinie situează instituţia Parlamentului pe un dezolant penultim loc. Dacă cităm din Constituţia României, art.61 alin.1 că "Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român", atunci discreditarea permanentă a Parlamentului timp de 14 ani poate fi interpretată şi ca un afront adus cetăţenilor din aceasta ţară.
Nici o altă instituţie din această ţară nu are "şansa" de a fi prezentată atât de negativ, în ciuda faptului că permite o transparenţă mediatică totală.
Acum când Parlamentul este unica autoritate legiuitoare responsabilă cu votarea legilor integrării, ne-am fi aşteptat ca aceste atacuri să fie mai ponderate.
Dar, din păcate, prezentarea tendenţioasă a activităţii din Parlament continuă. Analizând istoria parlamentarismului, în binecunoscuta carte "Tehnica loviturii de stat", Curtio Malaparte afirma următoarele: Unul din pericolele la care este expus statul modern îl reprezintă vulnerabilitatea parlamentelor.
Istoria politică din ultimii ani (1948) este lupta dintre apărătorii statului parlamentar şi adversarii acestuia.
În aproape toate ţările, conservatorii sunt susţinătorii statului parlamentar şi artizanii unei politici echilibrate.
Vă invit, dragi colegi, să reflectaţi la aceste pasaje extrase dintr-o carte care a fost scrisă în urmă cu 50 de ani, acum când votăm legile integrării în Uniunea Europeană.
Obiectul declaraţiei politice: "nu cămine.ro"
Domnule ministru, la încheierea anului universitar, v-am adresat câteva aprecieri pentru reuşitele din sistemul de învăţământ.
Tot cu acel prilej, v-am adresat solicitarea de a ne prezenta o situaţie statistică a studenţilor români care învaţă în universităţile din străinătate. Regret că nu aţi răspuns acelei solicitări dar eu fiind un bănăţean răbdător, am speranţa că nu mă veţi uita.
Acum, la începerea unui nou an universitar, vă adresez dumneavoastră, cadrelor didactice şi studenţilor, să aveţi parte de cât mai multe reuşite.
În aşteptarea răspunsului dumneavoastră, vă transmit mesajul care mi-a fost dat de un număr apreciabil de studenţi şi de părinţii acestora, oameni obişnuiţi din zona Banatului.
După 12 ore de călătorie cu trenul, zece ore de aşteptat în faţa Complexului studenţesc Regie pentru a-şi caza copiii şi îndemnaţi de mobilizatorul nu da şpagă, s-au reîntors cu bagajele în gară, neştiind încotro s-o apuce. Întrebările acestor părinţi ale proaspeţilor studenţi, nu puţini la număr, vi se adresează astfel:
De ce nu obţin camere în cămin studenţii care nu dau şpagă?
De ce sistemul administrativ din căminele studenţeşti este la fel de inert şi de inept ca pe vremea noastră?
De ce căminele studenţeşti arată ca nişte ghetouri?
Până la aflarea acestor răspunsuri, părinţi şi studenţi solicită singurul ajutor care le-a mai rămas în această ţară, şi anume cel al presei.
Solicitarea domniilor lor adresată reprezentanţilor din mas media sună astfel: "Monitorizaţi cu o cameră tv, vă rugăm, şi administraţia căminelor studenţeşti."
Pentru că suntem în criză de timp am o declaraţie politică care este urgentă: Comerţul cu lemn şi transportatorii sunt blocaţi în portul Constanţa, îmi permit s-o las scrisă.
Declaraţie politică: "Războiul apelor şi dezertorii politici"
Domnule prim-ministru,
În luna iulie, când apele au lovit, ca şi acum, atât de crunt ţara, am adresat autorităţilor locale din Caraş Severin, inţiativa de a întocmi un plan tehnic şi financiar pentru situaţii de calamitate.
Iniţiativa a rămas fără răspuns, deoarece autorităţile din Caraş Severin par preocupate mai degrabă de racolarea dezertorilor politici, decât de întocmirea unui plan tehnic şi financiar pentru fiecare localitate, în situaţiile de urgenţă.
După o săptămână de la adresa transmisă de mine autorităţilor caraşene, am o reală satisfacţie pentru că dumneavoastră aţi adresat aceeaşi rugăminte autorităţilor locale, similar cu mesajul meu.
Vă adresez rugămintea de a ne informa care este stadiul în care se găsesc rapoartele solicitate de dumneavoastră autorităţilor locale din ţară, din două considerente:
1. În calitate de membru al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a Camerei Deputaţilor am efectuat deplasări în luna iulie şi august în judeţele afectate de inundaţii. Cu acest prilej nefericit am constat inexistenţa unor planuri, atât tehnice, cât şi financiare, pentru situaţii de calamitate.
2. Apreciind în mod deosebit iniţiativa dumneavoastră, ar fi extrem de util ca unele autorităţi locale să fie responsabilizate în mod concret cu problemele cetăţenilor şi mai puţin cu "atragerea dezertorilor" politici care, o dată la patru ani, îşi mută cortul în curtea puterii.
În luna aprilie, am fost primul parlamentar care a solicitat Guvernului României sprijin material pentru judeţele Caraş Severin şi Timiş, afectate de inundaţii, sesizând încă de atunci necesitatea întocmirii unor planuri tehnice şi financiare pentru fiecare localitate, astfel încât să atenuăm, în viitor, efectele unor potenţiale dezastre.
Acum, după al şaselea val de inundaţii care loveşte ţara, am convingerea că dumneavoastră, domnule prim-ministru, veţi urgenta întocmirea de către toate autorităţile locale, de planuri tehnice şi financiare pentru situaţii de calamitate.
Mai am declaraţie pe care doar o numesc, pentru a nu reţine colegii. Este intitulată: "Qui prodest, discreditarea Parlamentului". Mă opresc doar la comentariul că sunt foarte mulţi colegi şi colege de ale noastre care contribuie din plin la discreditarea Parlamentului.
Qui prodest discreditarea Parlamentului?"
In numărul 9 al Revistei Idei în dialog, domnul Horia Roman Patapievici a scris un articol extraordinar intitulat "Despre răul care se poate intoarce", în care vorbeste despre inceputurile atacului impotriva regimului parlamentar si despre consecintele acestei practici.
Stimaţi colegi,
Am convingerea că cei mai multi dintre dumneavoastră resimţiţi, în ultima perioadă, dezvoltarea unei campanii de discreditare la nivel parlamentar. Din nefericire la dezvoltarea acestei discreditari contribuie din pacate si colegi si colege, care in goana dupa camerele tv ignora cateva aspecte esentiale;
1. Conform articolului 61, alin 1 din Constituţia României "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii"
2. Consecinţa acestei discreditari se rasfrange implicit asupra romanilor care îşi pierd treptat încrederea în instituţiile statului, această practica fiind permanentă din 89 pană astazi.
3. Parlamentul este singura institutie in care accesul la activitatile in plen este monitorizat integral, celelte institutii ale statului organizand conferinte de presa in care isi prezinta, evident subiectiv activitatile.
4. Ce opinie s-ar crea, dacă si alte instituţii ale statului precum Prefecturile, Consiliile judetene sau regiile de stat ar fi monitorizate similar (8 ore zilnic), inclusiv indemnizatiile acestor functionari?
Am credinta ca votand in perioada imediat urmatoare ,prioritar legile pentru integrarea in UE, vom reusi sa dam dovada responsabilitatii noastre.
Grupul conservator va adreseaza rugamintea de a va alatura demersului nostru de reinstaurare a respectului fata de Parlamentul tarii, constienti fiind ca discreditarea aceste institutii nu foloseste nici unui român "
Legea de aur a moralităţii ne spune că moral este să te comporţi cu ceilalţi doar aşa cum ai dori ca ceilalţi să se comporte cu tine.
Aplicând această lege în politica românească şi efectuând un studiu de caz în anii de după revoluţie, vă adresez respectuos invitaţia imaginară de a nominaliza pe "ecce homo".
Adresez aceeaşi rugăminte potetică conducătorilor de institute de sondare a opiniei publice, de la care am aflat că: sondajul de opinie este o subcategorie a anchetei; că nu orice anchetă este un sondaj de opinie sau că mărimea eşantionului necesar într-o anchetă depinde de gradul de precizie pe care îl dorim.
Un distins confrate al creatorilor de sondaje de opinie spunea: "Cred în utilitatea sondajelor din rezultatele lor. Cu o condiţie. Să ştii să le citeşti, să le interpretezi, ceea ce nu este prea complicat, şi se cere doar să nu neglijezi două lucruri: marja de eroare (de obicei +/- 3%), şi procentajul absenteiştilor ("Nu votez." şi "Nu m-am hotărât cu cine votez.")- din păcate, aproape toţi comentatorii, analiştii politici le neglijează şi trag concluzii eronate."
Partidul Conservator, după alegerile din 6 iunie 2004, a obţinut 6% din opţiunile românilor, având în jur de 3000 de aleşi locali. Invocând binecunoscuta moralitate a partidului-stat, spre care "se îndreaptă cu paşi repezi şi nesiliţi de nimeni" şi unii aleşi conservatori, conchidem că, la nivel de ţară, au mai rămas aproximativ 2500.
Continuând calculul şi admiţând că fiecare consilier conservator mai are doar 10 susţinători în fiecare comunitate, datele din ultimele sondaje de opinie sunt imposibil de acceptat.
Este regretabil faptul că partidele postdecembriste, devenite stat când sunt la putere, apelează la aceleaşi tertipuri de crearea unei imagini obeze prin ademenirea aleşilor locali şi comandarea de sondaje de opinie.
La fel de regretabil este şi faptul că sondajul de opinie al Institutului de economie naţională, care prezenta recent că un sfert din populaţia României trăieşte cu mai puţin de 1 dolar/zi, nu este mediatizat la fel de intens.
Noi, conservatorii, ne simţim onoraţi să ne solidarizăm prin dispariţie, din conştiinţa politicienilor "morali", cu acel sfert din populaţia ţării care trăieşte cu mai puţin de 1 dolar/zi.
...escu în 2008, va fi conservator!"
După fiecare vizionare a celebrei piese de teatru scrisă de Tudor Muşatescu, jucată admirabil de actorii Teatrului de Comedie, trăiesc o senzaţie străină de bună dispoziţie pe care o remarc şi pe feţele altor spectatori.
Asemănarea dintre spectatorii prezenţi în sală şi alegători pe de-o parte, şi scena politică românească şi actori este izbitoare, românii devenind tot mai resemnaţi la gândul că aceste tipologii de conducători sunt o predestinare. Constantele piesei, la care de 16 ani asistăm uluiţi, par să fie actorii, terminaţia numelui lor, demagogia discursului pe care îl practică şi sărăcia tot mai accentuată a spectatorilor, de fiecare dată întrebându-ne retoric care ar fi modelul prezidenţiabil care ar curma această parodie.
Dar un amic îmi readuce buna dispoziţie, spunându-mi la finalul spectacolului că "soluţia stopării acestei parodii ar putea fi alegerea unui preşedinte universitar".
În acel moment am realizat că există multe asemănări între doi din dintre cei trei "escu" postdecembrişti care evoluează pe scena noastră politică, din punct de vedere al comportamentului neconform cu standardele de eleganţă europene.
Aceşti doi "escu", au, de asemenea, profesiuni asemănătoare, apa fiindu-le singurul amic, ambii vâslind înainte de '89 în tulbureala unui comunism de care au profitat din plin şi de care metabolic nu se pot dezbăra, indiferent cu cât parfum de trandafir l-ar îmbălsăma.
Al treilea "...escu" postdecembrist este universitar, şi dacă alternanţa se păstrează în 2008, românii fiind un popor conservator, se presupune ca vor alege tot un profesor. Şi cum singurul preşedinte de partid profesor universitar de pe eşichierul politic este al nostru, adică al conservatorilor, sper, dragi colegi, ca pentru binele românilor să avem în 2008 un "escu" conservator care să ne reprezinte.
Cu siguranţă, doar un preşedinte conservator poate pune capăt acestei dramolete ieftine postdecembriste, care ne-a anulat în 16 ani speranţele şi zâmbetele, ştiut fiind că istoria noastră modernă şi-a început zidirea cu reputaţi profesori conservatori, şi nu cu sailor- mani.
Declaraţia mea politică este adresată ministrului Gheorghe Dobre, ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului. Obiectul declaraţiei politice: Greva CFR şi mineriada.
Domnule ministru al transporturilor, trasând o paralelă în timp, între mineriada din iunie '90 şi greva începută acum 12 zile de ceferişti, observăm regizori şi personaje comune ambelor momente.
1. Prima asemănare este faptul că dumneavoastră sunteţi şi aţi fost coparticipant al acestor evenimente.
2. Şi atunci, şi acum "erijaţii" conflictelor sunt liderii de sindicat.
3. Victimele, şi atunci, şi acum, sunt cetăţenii ţării.
4. În pierdere de imagine, şi acum, şi atunci, sunt România şi primul-ministru.
5. Ministerul Transporturilor pe care îl conduceţi acum, dar şi cel condus de altcineva atunci, sunt în afara oricărei culpe.
Surprinzător, nu? Nu mai continuu cu această asemănare, pentru că "prietenii ştiu de ce!".
Am constatat, totuşi, şi unele diferenţe între mineriadă şi greva ceferiştilor de acum.
1. Atunci l-aţi destituit pe inginerul Ioan Manucu pentru nerespectarea dispoziţiilor date de dumneavoastră; acum, surprinzător, nu cunosc să fi luat vreo decizie de acest fel.
2. Atunci, mineriada sfârşea într-o baie de sânge, acum regia pare a fi de catifea.
3. Daunele mineriadei, atât cele morale, cât şi cele materiale, par să fi fost incalculabile; acum suntem informaţi că zilnic statul român pierde 40 de miliarde. Nu ştim cine a făcut aceste calcule şi pe ce criterii, ştim doar că întregi sectoare ale economiei se apropie rapid de colaps. Şi am să vă dau doar exemplul unei societăţi miniere din Caraş-Severin, care zilnic înregistrează pierderi de 900 milioane lei. Adresa cu situaţia dramatică în care se găseşte Întreprinderea Minieră Banat Anina o anexez la această declaraţie.
4. Mineriada s-a produs post alegeri; acum această grevă pare un fel de preludiu al mult-doritelor anticipate.
5. Atunci, atât sindicatele, cât şi clasa politică erau "sărace şi cinstite şi lipsite de exerciţiul democratic"; acum, evident, Nicolae Filimon ar scrie şi în completare romanul modern al arivismului românesc.
6. Atunci, termenii "negociere" şi "compromis" ne sunau străin; acum, aceste noţiuni sunt practicate artistic. Tocmai de aceea, aşteptăm ca aceste tehnici, combinate cu experienţa de 30 de ani pe care o aveţi, domnule ministru, în domeniul transportului feroviar, să descongestioneze această criză.
Situaţia pare fără ieşire. Deoarece milioane de cetăţeni disperaţi şi alte milioane de muncitori din sectorul economic nu-şi vor lua nici măcar salariul minim, îmi permit să vă propun câteva sugestii.
1. Nu mai porunciţi angajaţilor CFR să-şi reia lucrul, dacă doriţi să soluţionaţi această grevă!
2. Nu abuzaţi de bunul simţ şi eleganţa primului-ministru, în capul căruia se sparg nedrept toate crizele reale sau prefabricate ale acestei ţări.
3. Citiţi cartea "Arta negocierii", pe care v-o împrumut până la sfârşitul mandatului.
4. Acceptaţi invitaţia pe care v-o adresez, de a veni la Hanul lui Manuc, după ce greva va înceta.
Până atunci, sper din tot sufletul că versurile din celebrul cântec al lui Mircea Vintilă, pe care mi-am permis să le actualizez, "nu sunt trenuri, n-ai cum să pleci", vor deveni o amintire tristă.
Emigrarea valorilor româneşti şi mineriada.
Domnule ministru,
Vă adresez întreaga mea consideraţie pentru modul elegant şi se pare eficient în care conduceţi acest minister al speranţelor pentru România viitoare.
De 15 ani, luna iunie a devenit din nefericire un remember al dramelor şi violenţelor pe care le-am trăit în timpul mineriadei. Atunci, apelurile elitei intelectuale româneşti adresat lichelelor păreau surde şi fără răspuns. De atunci, tot mai mulţi tineri intelectuali, şocaţi de corecţiile sălbatice cu care au fost trataţi de mineri, au declanşat exodul creierelor spre occident.
Ar trebui, în mod normal, să fim mândri că la prestigioase universităţi americane predau peste 100 de români şi alţi 200 sunt doctoranzi, iar la Harvard sunt acceptaţi peste 60% din olimpicii matematicieni români. Dar ştim cu toţii că aceste valori nu se mai întorc în ţară, la un salariu de zeci de ori mai mic decât în occident şi la un şir interminabil de umilinţe şi aşteptări deşarte.
În urmă cu o lună, adresam colegilor din Parlament rugămintea de a contacta cel puţin un tânăr universitar plecat din ţară, cu scopul de a găsi soluţii de aducere a acestora din nou acasă. Eu am întreprins un asemenea demers şi rezultatul a fost dezamăgitor. Tânărul matematician, fost olimpic, actualmente doctor la o prestigioasă universitate americană, mi-a spus că a plecat din cauza mineriadei şi cu siguranţă nu se mai întoarce în ţară. Conchidem că, orice demers am întreprinde şi la orice nivel, aceste valori devin nişte iubiri pierdute.
Domnule ministru,
Vă adresez rugămintea de a ne informa, acum, în iunie, când o altă generaţie de tineri îşi îndreaptă paşii spre universităţi occidentale, câţi elevi, studenţi şi cercetători români au părăsit ţara după mineriada din 1990.
Cu speranţa că vom reuşi să stopăm acest exod al inteligenţei româneşti, după ce vom şti cu exactitate câte valori am pierdut, transmit tuturor absolvenţilor din şcoli şi universităţi succes şi speranţa că niciodată în România generaţiile viitoare nu vor mai cunoaşte barbariile vreunei mineriade.
Să ne facem corect temele acasă!"
Ar putea duce respingerea Constituţiei şi la amânarea aderării României? Comisarul european Andris Piebalgs, care a negociat aderarea Letoniei, crede că: "Decizia privind România şi Bulgaria a fost deja luată şi orice amânare se va datora doar celor două ţări, nu datorită Uniunii Europene", a declarat domnul Piebalgs, reflectând pentru moment consensul la Bruxelles.
În următoarele optspreze luni, în timp ce Uniunea caută o soluţie la criza constituţională, probabil cea mai profundă din istoria sa, România nu-şi poate permite nici un pas pe de lături dacă doreşte să adere la timp. Premierului luxemburghez Jean Claude Juncker, care deţine preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene, şi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, au ţinut o conferinţă de presă în care au declarat: "Europa a cunoscut deja momente dificile şi a ştiut să iasă de fiecare dată întărită".
"Trebuie să amintim că nouă ţări membre, reprezentând aproape jumătate din populaţia europeană au ratificat deja Tratatul constituţional", a spus domnul Barroso, într-o declaraţie comună cu domnii Juncker şi Josep Borrell, preşedintele Parlamentului European. De aceea, concluzia liderilor europeni e că procesul de ratificare trebuie să continue. Sperăm că, în continuare, Guvernul României să-şi menţină poziţia realistă pe care o manifestă în prezent, şi anume aceea că "temele făcute acasă cu conştiinciozitate şi profesionalism" reprezintă calea sigură spre aderare în 2007.
Aşadar, să ne ferim de situaţii conflictuale şi hazardate care în actualul context european nu ne-ar putea crea decât piedici în calea aderării în 2007.
"Cu speranţa că în cel mai scurt timp îi vom îmbrăţişa în Parlamentul României pe Marie-Jeanne, Sorin şi Ovidiu, vă invit, dragi colegi, să ne rugăm în continuare pentru ca aceşti jurnalişti să ajungă în ţară".
Aşa încheiam declaraţia politică prilejuită de ziua presei, exprimată cu multă teamă şi puţină speranţă.
Acum, când cuvântul fericire este în sufletul şi pe buzele tuturor, acum, când dragii noştri jurnalişti au ajuns teferi acasă, vă propun să-i invităm aici, în Parlamentul României, ca să-i putem îmbrăţişa cu toată căldura.
Şi mai am o declaraţie politică, aş vrea să o exprim pe scurt şi să o las la secretariat, e vorba de Legea pentru funcţionarii publici parlamentari. Cred că este momentul să avem o lege pentru această categorie de oameni angajaţi ai Parlamentului României.
Declaraţie politică: "Să respectăm separaţia puterilor în stat".
SIGMA reprezintă programul de sprijin pentru îmbunătăţirea Guvernării şi Managementului în ţările Europei Centrale şi de Est, fiind o iniţiativă comună a OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare economică) şi a Uniunii Europene. Acest program sprijină îmbunătăţirea funcţionării administraţiei publice centrale în ţările în tranziţie.
Aceşti experţi ai OECD şi Uniunii Europene au consemnat în Raportul din data de 2 aprilie "absenţa unei reglementări privind sistemul de carieră al funcţionarului parlamentar", constatând, în final, că "adoptarea unui statut special este trenată la Senat".
În raportul Comisiei Europene, capitolul B - "Criterii pentru aderare", pct.1.1 "Democraţia şi rolul ei", reputata comisie arată că sunt întârzieri în adoptarea Statutului personalului parlamentar.
Pentru a descrie dimensiunea funcţiilor publice, trebuie să ne referim la bazele legale ale construcţiei funcţiei publice. În acest sens, ne putem concentra pe definiţiile legale ale dimensiunii funcţiei publice şi pe observarea tendinţelor din ţările europene, privind limitele pe care acestea le impun funcţiilor publice.
În majoritatea statelor Uniunii Europene, majoritatea angajaţilor publici au statut de funcţionari publici. Aceasta înseamnă că sunt guvernaţi de o lege a funcţiei publice, care este o lege publică, şi nu de legislaţia muncii, care constă în legi private sau civile aplicabile relaţiilor dintre angajaţii şi angajatorii sectorului privat.
Funcţionarii care îşi desfăşoară activitatea în serviciile Parlamentelor din statele membre ale Uniunii Europene beneficiază de statute exprimate prin reglementări distincte faţă de reglementarea generală a funcţionarilor publici.
În ţările Uniunii Europene, spre a căror legislaţie ne îndreptăm şi noi, reglementarea distinctă a funcţionarilor publici parlamentari este expresia principiului separaţiei puterilor în stat şi a independenţei legislativului faţă de executiv.
Aşadar, vă propun, dragi colegi, să apărăm acest principiu, de aici, din Parlamentul României, acordându-le colegilor noştri funcţionari parlamentari, dreptul de a avea o lege proprie.
"Când creierul iese afară din cap sau de ce pleacă tinerii eminenţi din România."
Lucian Pintilie, ilustrul regizor român, simţind cum nu se poate mai bine gravitatea fenomenului "hemoragiei inteligenţelor româneşti" a început lucrul la următorul său film care va purta titlul "Când creierul iese afară din cap". Versul, aparţinând lui Gellu Naum, face trimitere la o realitate îngrijorătoare: amploarea pe care o ia fenomenul emigrării tinerilor intelectuali români.
Iulia, o tânără din România spune: "Cu toţii se întreabă de ce tinerii pleacă din ţară, unii ne acuză, unii ne încurajează să o facem... este o decizie grea, dar se pare că este unica şansă a unui tânăr lipsit de pile de a se realiza profesional şi material. Eu sunt unul din neunumăraţii tineri care au plecat din ţară la sfârşitul facultăţii. Dacă vă întrebaţi de ce am făcut-o, răspunsul este simplu: deorece toate uşile mi-au fost închise, deoarece nici un post nu a putut fi obţinut pe calea cea dreaptă. Nicăieri în lume oamenii care pot face ceva bine pentru ţara lor nu sunt lăsaţi să plece cu o aşa de mare uşurinţă. Când spun acest lucru mă gândesc în primul rând la câţi bani investeşte statul român pentru a forma un intelectual.... iar apoi, Dumnezeu cu mila... adică după ce te-a format face abstracţie de tine. În România nu mai contează decât banii, dacă ai bani reuşeşti să te angajezi, dacă nu, poţi să fii oricât de bun... În urma discuţiilor cu colegii mei de facultate pot să vă spun doar atât: noi dorim să ne întoarcem pentru că nu este deloc uşor să laşi în urmă ţara în care te-ai născut, familia, prietenii şi o groază de locuri care trezesc în tine amintiri, dar cel puţin în prezent acest lucru este imposibil".
Şi tot ei, tinerii, formează "grosul" emigraţiei. mai grav, în general pleacă tinerii cei mai bine pregătiţi, cei mai înteprinzători, mai dispuşi să-şi ia soarta în mâinile lor. În mod semnificativ, în sediul central al "Microsoft" din Seattle, româna este a patra limbă vorbită după engleza, rusa şi hindusa. De asemenea, în industria calculatoarelor din Germania, româna este a doua limbă vorbită...
Îşi poate permite România, o ţară sărăcită şi rămasă în urmă tocmai pe tărmul informaticii, să piardă tinerii cultivaţi în ţară, cu multe cheltuieli, pentru ca alţii să le folosească aptitudinile şi telentul? Evident că nu. Dar oare fenomenul poate fi privit doar în chipul ăsta, mercantil şi meschin? Hotărât că nu! Ce familie e bucuroasă să-şi ştie copiii risipiţi prin lume?
Nimeni nu poate calcula câtă dramă ascunde în fiecare despărţire de felul ăsta, câtă disperare, câtă energie sufletească risipită...
Vă propun ca în următoarea perioadă, fiecare din noi să abordeze cel puţin un tânăr român dintr-o prestigioasă universitate din lume şi împreună să găsim soluţii de readucere a acestor valori autentice înapoi în ţară.
Această propunere poate părea puerilă, dar în aceşti ani am observat că multiplele conferinţe organizate sub "înalte patronaje" nu au propus niciodată nici o soluţie concretă de rezolvare a acestei drame naţionale. Aşadar, vă propun să ne conservăm valorile umane existente în ţară, iar cele alungate să le readucem înapoi cu orice preţ!
Dragi colegi, permiteţi-mi să vă adresez şi eu Cristos a Înviat! Am o declaraţie politică adresată Parlamentului României, intitulată "Umanismul şi presa".
Dragi colegi,
Vă mărturisesc că aceste minunate sărbători au trecut pe lângă mine, marcat fiind de profunde tristeţi, cauzele fiindu-ne binecunoscute: inundaţiile din Banat şi răpirea celor trei ziarişti români.
Am convingerea că fiecare cetăţean a simţit această tristeţe şi această confirmare am avut-o admirând extraordinara solidaritate a românilor manifestată în ambele cazuri.
Acest umanism pe care l-am simţit cu toţii în aceste zile a renăscut în noi, datorită reporterilor din mass media, oameni de altfel obişnuiţi, plătiţi de cele mai multe ori cu salariul minim pe economie. Aceşti reporteri care până acum au plătit pentru puterea de a spune lucrurilor pe nume "doar" cu slujbele lor şi cu nenumărate procese, au devenit ei înşişi ţinte în aceste războaie absurde.
L-am înţeles pe preşedintele Voiculescu doar parţial şi doar în calitate de tată, atunci când a afirmat că se predă în schimbul ziariştilor. Evident că, nefiind implicat în activităţi mass media, nu aveam cum să le înţeleg în totalitate, dânsul fiind atâţia ani alături de această lume extraordinară şi de multe ori inaccesibilă nouă, politicienilor.
Astăzi, fiind ziua presei, aduc mulţumirile mele şi ale colegilor mei umanişti tuturor jurnaliştilor din ţară, pentru "umanismul" pe care l-au dovedit în aceşti ani şi mai ales în aceste ultime săptămâni.
Cu speranţa că în cel mai scurt timp îi vom îmbrăţişa în Parlamentul României pe Marie Jeanne, Sorin şi Ovidiu, vă invit, dragi colegi, să ne rugăm în continuare pentru ca aceşti jurnalişti să ajungă teferi în ţară.
Declaraţia politică este adresată domnului prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu şi este intitulată "Inundaţiile, autorităţile locale şi întreprinzătorii privaţi".
În urmă cu o săptămână, v-am adresat un apel dumneavoastră şi distinşilor domni miniştri ai Guvernului, în calitatea mea de parlamentar din judeţul Caraş-Severin, informându-vă atunci că apele au distrus 500 de case şi 5000 de hectare.
După exact o săptămână, tristul bilanţ al inundaţiilor din Caraş-Severin se prezintă astfel: 11.305 case distruse şi 11.800 hectare afectate, pagubele evaluate fiind de aproximativ 550 miliarde lei.
La finele săptămânii trecute, am străbătut judeţul Caraş-Severin în "rabla deputatului" (conform unui articol apărut în "Evenimentul zilei") şi am constatat cu surprindere că în urma vizitelor efectuate cu elicoptere şi maşini luxoase de către autorităţile locale şi ministeriale, situaţia dramatică a locuitorilor afectaţi de inundaţii nu s-a schimbat prea mult.
Este evident şi acum, ca şi în alte situaţii, că autorităţile locale declanşează un prea mare efect mediatic, în loc să intervină cu decenţă şi eficienţă pentru soluţionarea rapidă a calamităţilor.
Şi tot de această dată a fost evident că micile societăţi private au fost primele care au acordat ajutoare substanţiale, cele mai multe dintre aceste i.m.m.-uri rămânând în anonimat. Îmi permit să le adresez reprezentanţilor acestor firme care au ajutat sinistraţii din primele momente ale declanşării calamităţilor, calde mulţumiri şi întreaga mea consideraţie pentru modul în care s-au mobilizat.
Consider că aceste nefericite momente pot constitui un motiv în plus pentru ca, în viitor, aceste mici societăţi private să fie ajutate, iar modalitatea acestora de a acţiona în situaţii extreme să constituie un exemplu pentru autorităţile locale.
Vă adresez rugămintea ca Hotărârea de Guvern nr.324 să fie suplimentată şi pusă în practică cât mai urgent, astfel încât de Paşti să redăm locuitorilor din Banat afectaţi de inundaţii, speranţa în viitor.
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Vreau să fac un apel Guvernului României. Sunt nişte probleme în sud-vestul ţării, în special în judeţul Caraş Severin, cu inundaţiile. Un apel adresat Guvernului României, domnului prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu.
Obiectul apelului: solicitarea unui ajutor de urgenţă pentru judeţul Caraş Severin, grav afectat de inundaţie.
Domnule prim-ministru,
Domnilor miniştri ai Guvernului României,
Vă adresez rugămintea de a acţiona cu maximă rapiditate pentru ajutorarea localităţilor din Caraş Severin, afectate de inundaţii. Până în prezent sunt afectate peste 5.000 de case şi peste 5000 de hectare de teren.
Circumscripţia 11
Către: Consiliul Judetean Caras Severin
Prefectura Caras Severin
Primariile si Consiliile Locale din judetul Caras Severin
De la: Deputat Ioan Ţundrea
Subiect: Solicitare de colaborare in vederea intocmirii unui plan tehnic si financiar al fiecarei localitati ,pentru situatii de calamitate
Tel: 0255-228374; e-mail: ioan.tundrea@gmail.com,
Număr pag.1
Stimati domni,
In calitate de parlamentar , membru al Comisiei de administratie publica, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic al Camerei Deputatilor am efectuat deplasari in luna iulie in judetele afectate de inundatii ,atat pentru a sprijini sinistratii cat si pentru a gasi solutii ca in viitor asemenea dezastre sa fie atenuate.
In calitate de parlamentar din Judetul Caras Severin , va adresez invitatia de a colabora in vederea intocmirii unui plan tehnic si financiar al fiecarei localitati,pentru situatii de calamitate.
In luna aprilie am fost primul parlamentar care a solicitat Guvernului Romaniei sprijin material pentru judetul Caras Severin,afectat de inundatii,sesizand inca de atunci necesitatea intocmirii unor planuri tehnice si financiare pentru fiecare localitate astfel incat sa atenuam in viitor ,efectele unor potentiale dezastre.
In consecinta va adresez invitatia ca impreuna sa stabilim urmatoarele;
1.Convocarea unei sedinte la inceputul lunii august cu toti factorii implicati in prevenirea dezastrelor naturale,atunci urmand sa stabilim termenul de finalizare al acestor planuri tehnice si financiare pentru fiecare localitate,
2.Modalitatea de conlucrare intre institutiile implicate ,pentru intocmirea acestor planuri specifice fiecarei localitati
3.Initierea unui proiect de lege la inceputul sesiunii parlamentare ,referitor la alocarea de fonduri cuprinse in bugetul de stat pentru localitatile in care consiliie locale au intocmit planuri tehice si financiare .
Cu consideratie deputat Ioan Tundrea
Brandul conservator şi plagiatul politic"
Doamnelor şi domnilor colegi,
Plagiarus, în limba latină, înseamnă a-ţi însuşi opinia totală sau parţială, ideile cuiva, prezentându-le apoi, ca şi creaţii personale.
Cu mare bucurie constatăm că ideile noastre, ale conservatorilor, sunt preluate de la un timp de alte formaţiuni politice, şi cred că acest fapt este o recunoaştere a dinamismului grupului nostru parlamentar.
Am să vă prezint câteva propuneri care au ca brand grupul parlamentar al PC;
1. Reducerea TVA la produsele alimentare.
2. Referendum pentru votul uninominal, iniţiativă pentru care Partidul Conservator a strâns acum 1 an peste 140000 de semnături.
3. Menţinerea ajutorului maternal.
4. Simplificarea procedurilor pentru înfiinţarea IMM-urilor.
Constatăm, cu bucurie, că puţine sunt formaţiunile politice ale căror iniţiative să provoace atâtea râuri de cerneală, aşa cum reuşim noi, grupul conservator.
Vă informăm, stimaţi colegi, că reuşim această performanţă deoarece echipa parlamentarilor conservatori are ca motto vorbele lui P.P.Carp, care se adresează astfel, de la această tribună, lui I.C Brătianu; "Autoritatea unui om politic se judecă după două lucruri: în viaţa privată să fii corect şi în viaţa publică să fii dezinteresat" .
"Impresionistul Claude Monet şi impresionantul Jean Monnet, conservatori ai valorilor europene"
Răsăritul de soare a lui Claude Monet a constituit începutul unui curent denumit în pictură impresionism în anul 1874.
În următorul secol, în 1950, la începutul lunii mai, un alt Monnet, dar având prenumele Jean, va impresiona lumea cu un nou curent denumit de el integrare.
El este dacă nu părintele Europei, cel puţin primus inter pares dintre părinţii Europei contemporane, summitul liderilor europeni organizat la Milano în 1986 propunând aniversarea zilei 9 mai ca "Zi a Europei".
La jumătatea lunii mai, în preajma aderării la UE, noi, conservatorii, ne aniversam ziua, istoria ilustră a înaintaşilor noştri, avându-şi începutul în perioada impresionismului, fiind cu adevărat impresionantă prin valorile uman-spirituale pe care le-a dat culturii româneşti.
Eminescu, Maiorescu împreună cu întreaga elită a conservatorilor în peregrinările la studii în Europa şi prin discursurile la mari universităţi europene făceau primii paşi ai integrării culturale româneşti la valorile spiritualităţii europene.
Apropierea şi unirea oamenilor se face aşadar, în primul rând, prin cultura şi abia apoi economic, acest fapt fiind confirmat de toate marile valori româneşti care nu au avut nevoie de paşaport european pentru a se integra în familia spiritualităţii continentului nostru.
Am putea spunea că din punct de vedere cultural, suntem aproape integraţi în Europa, cu menţiunea că avem obligaţia morală să ne conservăm şi să ne promovăm valorile.
Cu speranţa că "răsăritul de soare" european nu va rămâne doar o impresie pentru români, închei citându-l pe Jean Monnet care, în urmă cu exact 56 de ani, spunea impresionant: "Noi nu coalizăm state, ci unim oameni!"
IF/Daca …
Dacă ştii cumpătul să ţi-l păstrezi, când toţi în jurul tău şi-l pierd
Şi tot pe tine te- vinovăţesc,……/Atunci întreaga lume, cu tot ce ea cuprinde, îţi aparţine
Şi ce e mai de preţ, prietene, un OM întreg vei fi făcut din tine.
Aceste minunate invataminte ale lui Rudyard Kipling,le adresam noi conservatorii, tuturor studentilor care incep scoala in aceste zile,solidarizandu-ne cu umilintele si lipsa de respect pe catre le primesc de la mai marii politicieni , asa zisi democrati.
Aceste invataminte scrise cu mai bine de 100 de ani in urma , in vremea unui ilustru timp al conservatorilor,sunt aplicabile prin actualitatea lor acestor generatii de studenti invinovatiti pentru vina de a nu fi inteles ca bine traiesc doar cei care inspira obedient miros de trandafir.
Miile de studenti batjocoriti in fata caminelor, asteptand zile in sir sa fie cazati, imi reaminteste de imaginile din filmele americane in care imigrantii se inghesuiau sa urce pe un vapor cu destinatie necunoscuta.
Din nefericire imaginile de final al suportabilitatii , cu romani care se inghesuie la ambasade ,la granita si pasapoarte , gata sa-si ia lumea in cap sunt efecte ale acestor nesfarsite umilinte pe care deopotriva tineri si varsnici le traiesc pe acesta corabie aflata in deriva .
Si daca acesti conducatori nu se trezesc din betia puterii , atunci este foarte probabil ca inceputul de revolta al studentilor umiliti in fata caminelor sa constituie desteptarea acestor constiinte care nu au acceptat niciodata in istorie sa fie confundati cu matelotii care spala puntile.
Si daca, acest fapt se va intampla ,studentii vor fi primii care vor impune conservarea valorilor intelectuale romanesti in acest spatiu in care pretul unui om obinuit a ajuns cam cat al unui negru pe plantatiile de sclavi.
Si daca , in anii ce vor urma ofensiva tinerilor va invinge ,atunci noi parlamentarii conservatorii vom fi primii care ne vom alatura studentilor la festivitatile prilejuite de inceperea anului universitar impreuna cu personalitatile noastre autentice , a caror activitate prodigioasa este evidentiata prin numarul cartilor scrise pentru studenti si nu prin numarul sticlelor consumate la bodegi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu